Blog

Sunday, 25 October 2020 20:44

Efectul Lucifer sau despre cum te transformi!

Written by Lucia Anghel
Rate this item
(0 votes)

Psihologul și profesorul Universității Stanford, Philip Zimbardo, atras de studiul psihologiei răului - a violenţei, agresivităţii, vandalismului, torturii şi terorismului, a creat diferite experimente prin care să conducă la explicarea întunericului din oamenii obișnuiți și cum aceștia ajung să comită fapte rele sau să fie indiferenți la suferința altora. Ceea ce propune Zimbardo în stufoasa lui carte, Efectul Lucifer, este ca noi să înțelegem cum și de ce se produc aceste rele.

 

„Mintea este propriul său spaţiu şi în sine poate crea rai din iad şi iad din rai." John Milton, Paradisul pierdut
M.C. Escher, Circle Limit IV, © 2006 The M.C. Escher Company-Holland
M.C. Escher, Circle Limit IV, © 2006 The M.C. Escher Company-Holland

 

Zimbardo ne invită să privim această imagine, să închidem ochii să ne-o reproducem în memorie și să ne întrebăm ce vedem.Vedem îngeri albi care dansează pe un cer întunecat sau vedem diavoli negri care ocupă spațiul alb? Prin această iluzie vizuală, artisul M. Escher spune că sunt posibile ambele, imagine din care reies trei adevăruri psihologice:

  1. Lumea este plină de bine și de rău

  2. Bariera dintre bine și rău este permeabilă și cețoasă

  3. Ingerii pot să devină demoni și demonii pot să devină îngeri.

”Sunt capabil de rău?” ne invită Zimbardo să ne reflectăm, în timpul parcurgerii cărții lui.

Imaginea lui Escher amintește de metamorfoza lui Lucifer, preferat și simpatizat de Dumnezeu, cu ”funcția” de ”purtător de lumină”, în Satana. Prin alungarea lui din Rai, în Iad – locul îngerilor căzuți care nu mai vor să slujească în Rai, Lucifer se transformă în Satana și preia atributele unui mincinos, un impostor, care nu poate recâștiga Raiul dintr-o confruntare directă, dar găsind ca soluție propunerea lui Belzebut, aghiotantul lui, să corupă omenirea, adică creația lui Dumnezeu. Astfel a apărut ispitirea lui Adam și Eva, de către Satana, prin îndemnarea să facă rău și să nu asculte de Dumnezeu, creatorul lor, însă Dumnezeu a considerat că ei vor avea parte de o salvare în timp și a permis Satanei și intermediarilor lui să dea târcoale prin creația Lui, lăsându-i să ispitească oamenii pentru a face rău.

 

„Mai bine să domnesc în iad decât să slujesc în rai", spumegă Satana, „adversarul lui Dumnezeu", în Paradisul pierdut al lui Milton.

 

Cupiditas este denumirea dată de oamenii gânditori din Evul Mediu pentru păcatul lui Lucifer, păcat care semnifică un fel de ”gaură neagră interioară atât de profundă încât nici banii și nici puterea nu o pot umple”, deci ceva care poate fi exploatat sau devorat.

 

”Ceea ce ne fascinează la Satana este felul în care el exprimă caracteristici care merg dincolo de ceea ce recunoaştem noi în mod obişnuit ca fiind omenesc. Satana evocă mai mult decât lăcomia, invidia, dorinţa şi furia pe care le identificăm cu cele mai rele impulsuri ale noastre, şi mai mult decât ceea ce numim brutalitate, care impută fiinţelor umane o asemănare cu animalele („brute"). [...] Răul, la extrem, pare să implice supranaturalul - ceea ce recunoaştem, cu un frison, ca inversul diabolic al modului în care Martin Buber îl caracteriza pe Dumnezeu: „celălalt deplin".” Elaine Pagels, The Origin of Satan, Random House, New York, 1995

 

Ceea ce vrea să spună Zimbardo este ca lumea este fascinată de rău, deși tot lumea se teme de el și că respingem persoanele necunoscute pe premisa că sunt periculoase, rele, un altul diferit, dar contemplăm violurile și excesele sexuale ale persoanelor care nu sunt ca noi.

 

Prin Efectul Lucifer se înțelege un proces de transformare al oamenilor obișnuiți care fac lucruri rele.

Zimbardo invită cititorul la întrebări:

Ce îi face pe oameni să greșească? și ia ca un posibil răspuns de început să definească răul, simplu și la obiect: ”răul constă într-o acţiune deliberată care duce la rănirea, abuzarea, dezumanizarea sau distrugerea celorlalţi, nevinovaţi - sau în folosirea propriei autorităţi şi puteri pentru a încuraja sau a permite altora să facă astfel în numele tău. Pe scurt, este „a şti mai bine, dar a face mai rău".

  1. Ce determină comportamentul uman?

  2. Ce determină gândul şi acţiunea umană?

  3. Ce ne face pe unii dintre noi să avem vieţi morale, oneste, în timp ce alţii alunecă spre imoralitate şi crimă?

  4. Ceea ce credem despre natura umană se bazează pe presupunerea că determinările interioare ne ghidează pe căile bune şi pe cele rele?

  5. Acordăm suficientă atenţie determinanţilor exteriori ai gândurilor, sentimentelor şi acţiunilor noastre?

  6. În ce măsură suntem creaturi ale situaţiei, ale momentului, ale mulţimii?

  7. Există vreun lucru pe care alţii l-au făcut, dar pe care dumneavoastră nu veţi putea fi niciodată constrânşi să-l faceţi?

 

 Mulți oameni se pitesc în spatele egocentrismului, a scutului protector și consideră, iluzoriu, că sunt deosebiți și că sunt peste media admisă la capitolul de integritate, însă Zimbardo revine iar cu alte trei întrebări problemă:

  1. Cât de bine vă cunoaşteţi pe dumneavoastră înşivă, forţele şi slăbiciunile proprii?

  2. Autocunoaşterea provine din observarea comportamentului dumneavoastră în situaţii familiare sau din expunerea la situaţii complet noi în care obiceiurile vechi sunt puse la încercare?

  3. Cât de bine îi cunoaşteţi pe oamenii cu care interacţionaţi zilnic: familia, prietenii, colegii de serviciu şi persoanele iubite?

,finalizând cu întrebarea „Şi eu la fel?" – atunci când vedem, auzim sau întâlnim forme de rău.

 

experiment psihologic stanford efectul lucifer

Răul din interior sau răul din exterior

Oamenii care cred că există un Zid Chinezesc între cei buni și cei răi când de fapt caută sursa confortului pentru că răul este esențializat – este văzut ca o entitate, o sămânță care face fructe stricate.  Oamenii arată cu degetul spre cei care au făcut rău și despre care știe toată lumea – Stalin, Hitler, Saddam Hussein și lideri politici care au ordonat crime în masă – sau arătăm cu degetul spre răul mai mic, acela al vânzătorilor de droguri, traficanții de persoane și de sex, agresorii copiilor, etc.

Dihotomia bine-rău face pe oamenii ”buni” să nu simtă responsabilitatea și să fie scutiți de neputința de a putea face ceva.  Răul este văzut și ca pe care de care oamenii sunt în stare să facă în anumite situații, în termeni incrementali.

 

”Pe scurt, putem învăţa să devenim buni sau răi indiferent de ereditate, de personalitate sau de moştenirea familială.”

 Un Lucifer poate să existe în fiecare individ. Este necesar ca fiecare să se întrebe de ce face lucrurile pe care le face și să aibă putința să se vadă pe el însuși atunci când în anumite situații ”se transformă” și alunecă de cealaltă parte a Zidului, acea parte întunecată și periculoasă. Ceea ce a și demonstrat Zimbardo, prin experimentul creat de el în subsolul Universității Stanford - închisoarea simulată, în anul 1971, experiment ce face o paralelă cu abuzurile asupra prizonierilor din închisoarea Abu Ghraib, din Irak. În fiecare dintre noi poate exista un gardian care în circumstanțe deosebite se poate depersonaliza, dezumaniza, dezidentifica și își poate lua puterea din anonimat și din portul unei uniforme ce conferă putere.

 

 

Psiholog Lucia ANGHEL

0727.850.823

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

 

Efectul Lucifer- de la experimentul concentraţionar Stanford la Abu Ghraib, Philip Zimbardo, Editura Nemira, 2008

Read 644 times Last modified on Sunday, 25 July 2021 18:05

1 comment

Leave a comment

Make sure you enter all the required information, indicated by an asterisk (*). HTML code is not allowed.

Despre psiholog

Psiholog online Anghel Lucia

Psiholog clinician cu formare în psihoterapie psihanalitică de cuplu, familie și grup

Sedințe consiliere psihologică și psihoterapie

Search