Blog

Friday, 03 June 2022 07:14

Ce e atacul de panică și cum știm că avem atac de panică?

Written by Lucia Anghel
Rate this item
(0 votes)

Atacurile de panica prezinta un tip mai specific de frica și vine pe un teren crescut de anxietate. Se intampla ca o persoana să aiba frecvent atacuri de panica imprevizibile, iar aceeasi persoana să fie des preocupată de apariția unui nou atac de panica, ca și cum l-ar aștepta. Astfel, comportamentul persoanei va deveni unui ”fricos” și va evita sa frecventeze, de exemplu, locuri sau zone necunoscute, efortul fizic, o vizita, etc.

 

Tulburarea de panică și atacul de panică fac parte din Tulburările anxioase descrise in DSM V, dar ele apar și în alte tulburări mintale.

Cum se manifesta atacul de panica si cand apare, vedem in descrierile de mai jos.

Atacurile de panica prezinta un tip mai specific de frică și vine pe un teren crescut de anxietate. Se intampla ca o persoană să aiba frecvent atacuri de panica imprevizibile, iar aceeasi persoana să fie des preocupată de apariția unui nou atac de panica, ca și cum l-ar aștepta. Astfel, comportamentul persoanei va deveni unui ”fricos” și va evita sa frecventeze, de exemplu, locuri sau zone necunoscute, efortul fizic, o vizita, etc.

Teama sau disconfortul intens cresc in intensitate, produc atacul de panica care se va ”derula” în câteva minute, iar acele minute vor fi acompaniate de simptome somatice si cognitive. Aceste simptome somatice, resimțite și trăite des, căci se întâmplă ca aceste atacuri de panică să fie frecvente în tulburarea de panica, să conducă frecvent persoana către unitatea de primiri urgențe sau să cheme frecvent ambulanța, la fiecare manifestare a atacului de panică și de fiecare data i se spune că nu prezintă nicio suferința.  Persoana nu acceptă faptul că nu a primit niciun diagnostic și își face controale în alte clinici. Practic temerea persoanei care manifesta atacuri de panică este de a nu suferi de o afecțiune gravă. 

  Pawel Czerwinski 1RCFUWd4HJU Unsplash

 

  Tulburarea de panică reprezintă recurența unor atacuri de panica imprevizibile, iar un atac de panica reprezinta apariția brusca a unei frici intense sau a unui disconfort intens care durează câteva minute, timp în care apar 4 sau mai multe dintre următoarele 13 simptome somatice sau cognitive, pe fondul unei stări de calm sau al unei stări anxioase:

  1. Palpitații, accelerarea frecvenței cardiace
  2. Transpirații
  3. Frisoane sau tremor
  4. Dispnee (senzație ca respirația e dificila) sau sufocare
  5. Senzație de asfixie
  6. Dureri sau disconfort precordial
  7. Greață sau disconfort abdominal
  8. Senzație de amețeala, instabilitate, cap gol sau lipotimie
  9. Senzație de frig sau de căldură
  10. Senzație de amorțeală sau furnicături (parestezii)
  11. Derealizarea (sentimentul irealității) sau depersonalizarea (detașarea de sine)
  12. Frica de a pierde controlul sau de a ”înnebuni”
  13. Frica de moarte.

 

Date fiind aceste manifestari, persoana care are un atac de panică simte că are sau urmează să aibă un ”atac de cord”, ”infarct” sau că ”moare”.

Pentru a se putea pune un diagnostic de atac de panică cel puțin un atac de panică pe care l-a trăit o persoană a fost urmat, timp de cel puțin o lună, de una sau de ambele trăiri:

  1. Preocupare/îngrijorare permanentă legată de apariția unui nou atac de panică sau a consecințelor acestuia (pierderea controlului, apariția unui infarct, posibilitatea de a ”înnebuni”)

 

  1. O schimbare semnificativ dezadaptativă a comportamentului provocată de atac (un comportament ce are scopul de a evita producerea unui atac de panică) – evita efortul fizic, își reorganizează activitățile zilnice prin restrângerea lor, evita situațiile agorafobice – nu părăsește casa, nu utilizeaza transportul in comun, nu se duce la cumpărături. (agorafobia vine pe un teren de panică intensă).

Dacă persoana se află sub efectul unor substanțe sau are o afecțiune medicală, nu se poate vorbi despre atac de panică, la fel cum aceasta perturbare nu e explicată mai bine de o altă tulburare mintală.

Atacurile de panică sunt :

  • Parțiale – atunci când cuprinde mai puțin de 4 simpome din cele enumerate mai sus

 

  • Imprevizibile – atunci când apare atacul de panică fără să existe o situație anxiogenă, un factor declanșator, fara un motiv aparent, persoana afirmând că a apărut ”din senin” (când se relaxa,  când se trezește din somn)

 

  • Previzibile – apar pe fondul unui semn sau factor declanșator, ca răspuns la obiecte sau situații anxiogene cunoscute

 

Frecvența atacurilor de panică

Atacurile de panică pot avea o frecvență moderată (unul pe săptămână) timp de câteva luni consecutive sau pot avea o frecvență zilnică, mai scurte, separate de săptămâni sau luni fără atacuri de panică sau atacuri mai rare (două pe lună) timp de mai mulți ani.

E bine de știut că numărul și tipul simptomelor diferă deseori de la un atac de panică la altul.

 

Nu se vorbește despre diagnosticul unei tulburări de panică dacă nu au fost prezente niciodată atacuri de panică imprevizibile complete, daca atacurile de panică sunt ca și consecință a unei afecțiuni medicale, dacă apar în urma unui consum de substanțe, dacă apar ca simptom al altei tulburări anxioase si diagnosticul de atac de panica, pe langa cele de mai sus, daca apare în urma unei stări de frici intense (mânie, doliu).

 

O persoană care are un atac de panică chiar crede că va muri prin faptul că prezintă simptome asemănătoare cu atacul de cord – devine palid, are palpitații, simte durere, transpiră  - se duce la spital, pleacă de acolo mai bine, căci a trecut timpul în care s-a manifestat atacul de panica și constată că, la câteva zile, o săptămână, doua, simptomele se repeta cu aceeași intensitate.

 

Atacul de panică e ceea ce se numește o angoasă, dar acută. El poate fi de tip pavor nocturn ”m-am trezit și credeam că o să mor”, sau se poate manifesta pe timpul zilei. In timpul atacului de panică, persoana poate prezenta vomismente. Apare depersonalizarea în care persoana spune că ”simțeam că mă văd eu pe mine, că mă abandonez”.

 

În terapie, e important de investigat când au apărut aceste atacuri de panică, dacă ele au un debut cu mult timp în urmă sau dacă au apărut recent. Multi pacienți solicită terapie pentru a ”anula/șterge” aceste simptomatologii și după ce observă că nu mai au (la puțin timp de la începerea terapiei), părăsesc terapie. E important când a apărut atacul de panică și ce l-a provocat, căci e un simptom a ceva ce deranjează persoana, chiar daca acest deranj nu e conștient. A se înțelege, ca și în orice alta problematică, faptul că nu există un motiv precis, exact, al apariției atacurilor de panică. Multe persoane cer exact motivul pentru care apar, însă istoria de viață și deschiderea spre a oferi material clinic sunt importante.

 

Daca e să ne gândim în termeni de circuite, atacul de panică poate fi descris ca o întrerupere a unor circuite, iar persoana nu mai are baza, susținere pentru a merge mai departe. Aceste circuite sunt numite mecanisme de apărare, care eșuează uneori. Capacitatea Eului de a ține în frâu anxietatea eșuează, afectul devine copleșitor, are loc regresia la situația inițială (inaccesibilă conștient, indisponibilă) și apare panica. Deci, se pare că atacul de panică are legătură cu o anumită situație specială, care reprezintă un conflict

 

Din punct de vedere psihodinamic,

atacul de panică poate apărea pe un teren pavat cu separări și pierderi încă din copilărie sau adolescență  sau când nu se poate verbaliza sau manifesta o revoltă, o furie, persoana alegând să o lase să mocnească în ea.

Deși atacul de panică se manifestă vizibil, prin simptomatologia prezentată, semnificația lui este inconștientă și e o reacție psihologica, nu medicală.

 

Franco de Masi, într-un articol despre psihodinamica atacurilor de panică (The psychodynamic of panic attacks, IJP,85), consideră că atacul de panică își are o origine psihică care poate da o reacție neurobiologică. El spune că toate simptomele somatice și cognitive trăite de o persoana care are atacuri de panică conving acea persoana că urmează să moară, persoana cumva ”stie” că nu va muri, însă frica este de necontrolat și preia frâiele. Corpul persoanei, în timpul atacului de panică, spune de Masi, ”vorbește” despre agonia lui. 

Este un corp care, in cursul unui atac de panica, “vorbeste” despre moartea lui sau, poate mai bine , despre agonia lui. Simptomele psihosomatice sunt in prim plan si mintea le  inregistreaza si le traduce dand mesajul clar al unei catastrofe finale care devine de neevitat.

 

Atacurile de panică se repetă și pe masură ce se repetă cresc și în intensitate. Persoanele cu atacuri de panică au o sensibilitate în a ”asculta” propriul corp, sunt atente să caute sau să identifice semnale, de exemplu palpitații, iar cu ajutorul imaginației lor își cresc anxietatea, aparând panica, pericolul care aduce în prim plan trăirea fricii.  Imaginația are un rol esențial pentru că repetiția și intensitatea atacului de panică vine pe fondul răspunsului emoțional și neurovegetativ, fond produs de imaginație.

Franco de Masi descrie atacul de panică ca un ”mic delir” - o copleșire persecutorie în care persoana își imaginează că ceva catastrofal urmează să se întâmple. Deși  ia forma în imaginație, atacul de panică este trăit concret ca experiență. 

Atacurile de panică vin pe un teren de anxietate creat atunci când o persoană intră în contact cu ”obiecte care asociativ sunt conectate la panică”.  Astfel că persoana e terifiată în realitate, deși totul e în imaginația ei. 

 

Capacitatea de conținere

Funcționarea mentală a persoanelor cu atacuri de panică e de așa natura încât nu își pot conține anxietatea și pentru ca nu o pot conține, o transmite spre corp, inconștient, și e traită ca o panică de moarte. Mintea persoanelor care își pot conține anxietatea, o recunosc, o observă, o trăiesc, dar își pot continua activitățile chiar sub imperiul acestei anxietăți. În timpul atacului de panică, deci a manifestării simptomatologiei specifică, simptomele par a fi de negândit, mecanismele de apărare nu mai intră în funcțiune și nu se mai pot proteja. Persoanele cu atacuri de panică ”sunt fără o piele psihică”, spune de Masi - anxietatea e aruncată în corp pentru că se pierde legătura dintre interior și exterior. 

Persoana care are un atac de panică are nevoie de un container al anxietății, adică de o persoană caldă, calmă, care să fie acolo sau să ia legatura cu ea pentru a o liniști. Se vorbește despre o regresie la un stadiu in care copil mic fiind, persoana trăiește speranța ca figura și privirea mamei să o liniștească în privința ceea ce e trăit ca periculos și îi amenință corpul, iar daca celălalt e indiferent, iritat sau nu ia în seamă teroarea prin care trece persoana, frica crește în intensitate până la a fi de nedescris. E precum o traducere, de catre cealaltă persoană, a stărilor trăite.

 

Modalități de tratare a atacurilor de panică

Franco vorbește în articol despre diferite abordări pentru tratarea atacurilor de panică. Neuropsihofarmacologia vede atacul de panică ca un defect neurofiziologic al creierului și recomanda tratament medicamentos, ceea ce întărețte ideea că atacul de panică e de natura biochimică. Abordarea cogntiviă referitoare la panică consideră că există o percepție distorsionată asupra fricii, reconstruiește cogniția și e expune persoana, gradat, la stimulii care produc panica. Din punct de vedere psihodinamic, agorafobia și atacul de panică sunt rezultatul unui conflict intrapsihic și e necesară explorarea inconștientului. Ultima abordare e rar aleasa de către persoanele care au atacuri de panică și aleg primele două variante. 

 

Toată lumea trăiește anxietatea care în multe situații este salvatoare, iar când e trăită, se poate gândi că ceea ce se simte e o anxietate. Persoanele cu atacuri de panică trăiesc o anxietate care crește in intensitate până atinge un punct culminant, cel al atacului de panică, ea paralizeaza gândirea și nu oferă posibilitatea unei decizii raționale. Când se imaginează sau se așteaptă o situație anxiogenă, frica anticipeaza reacția lor și cauta cai de a evita acea situație.  

anxietatea din atacul de panica este blocata in interiorul circuitului primitiv al fricii limbic-amigdalic. Acest lucru poate explica de ce se manifesta atat de brusc si de ce esueaza discriminarea pericolelor reale de cele imaginare; pericolul imaginar este echivalent cu unul real.

 De cele mai multe ori, atacurile de panică au loc în anumite ”puncte de cotitură”, cum le numea Brazelton, și anume atunci când se trece spre perioada adultă sau spre vârsta mijlocie sau atunci când apare ca o reacție la separare și vin pe un fundal al ”eșecului în structurarea funcțională a selfului”.  

Psihoterapia psihanalitică este o metodă prin care se ajunge la conștientizarea semnificației inconștiente, a acelui conflict intrapsihic, care generează atacurile de panică.

   

Foto: Pawel Czerwinski pe Unsplash

 

Psihoterapeut psihanalitic Lucia Anghel 

0727 850 823

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

 

Read 143 times Last modified on Sunday, 05 June 2022 12:26

Despre psiholog

Psiholog online Anghel Lucia

Psiholog clinician cu formare în psihoterapie psihanalitică de cuplu, familie și grup

Sedințe consiliere psihologică și psihoterapie

Search