Blog

Mama borderline și copilul ei

Written by Lucia Anghel
Rate this item
(0 votes)

Încă de la naștere, bebelușii au nevoie și caută totodată apropierea, de regulă, a mamei - figura maternă - ceea ce conduce la dezvoltarea unui sine coeziv, distins de ”celălalt”. Bebelușul internalizează imaginea mamei ”bune” - sursa de confort, plăcere, siguranță - sau a mamei ”rele” - lipsă de imagine maternă din cauza neglijenței și a indisponibilității materne sau o imagine maternă incompletă din cauza unor tulburări mintale a mamei, care va afecta modul în care copilul va percepe lumea.

 

Susan Chlebowski a prezentat, în American Journal of Psychotherapy, volumul 67, issue 2, 2013, articolul The borderline mother and her child: a couple at risk. 

În cadrul acestui articol, Susan discută despre faptul că un copil care are o mamă diagnosticată cu tulburare de personalitate borderline (BPD) este expus riscului de a dezvolta și el această tulburare. 

Aflăm că, femeia care este mamă și care are tulburare de personalitate borderline nu poate construi cu succes un atașament sigur cu copilul ei și are dificultăți în a-și acorda afectele și atașamentul. Dat fiind faptul că familia persoanelor cu tulburare de personalitate borderline  au trăsăturile acestei tulburări și mama copilului e diagnosticată cu BPD (uneori nu e diagnosticată), copilul crește și se dezvoltă într-un mediu nesusținător. 

 Dacă ajung în terapie, femeile cu tulburare de personalitate borderline, de cele mai multe ori, nu vorbesc în cadrul unei terapii proprii, despre dificultățile pe care ele le întâmpină în cadrul interacțiunii cu copiii lor. Astfel, ele nu pot discuta și nu pot vedea și alte perspective ale acestor probleme legate de interacțiunea mamă-copil. 

Susan prezintă în acest articol două cazuri ale unor mame diagnosticate borderline.  Persoanele cu tulburare borderline din aceste cazuri, ca și în general, au în istoric abuzul, trăirea abandonului, vidul/golul interior, detașarea față de realitate prin disociere ca mecanism de apărare, trăirea neputinței și pierderea legăturii cu viața, comportamente de auto-vătămare pentru a simți ”ceva”, relații abuzive și trăirea în extremele de bună - rea, izolare, spitalizări, neglijarea copiilor, comportamente distructive, străduința de a fi în rolul de mamă pentru copiii lor, lupta de a crește copiii. Atmosfera din mediul familial era rece, lipsită de emoții. Părinții apelau constant la abuz fizic și emoțional asupra copiilor lor. Istoricul lor vorbește și despre abuzul sexual și multiple tentative de sinucidere. Se remarcă faptul că mamele ambelor paciente erau instabile psihic și au fost diagnosticate cu tulburare de personalitate borderline.

Încă de la naștere, bebelușii au nevoie și caută totodată apropierea, de regulă, a mamei - figura maternă - ceea ce conduce la dezvoltarea unui sine coeziv, distins de ”celălalt”. Bebelușul internalizează imaginea mamei ”bune” - sursa de confort, plăcere, siguranță - sau a mamei ”rele” - lipsă de imagine maternă din cauza neglijenței și a indisponibilității materne sau o imagine maternă incompletă din cauza unor tulburări mintale a mamei, care va afecta modul cum copilul va percepe lumea.

Schimburile dintre mamă și bebeluș, privirile reciproce dintre cei doi, apropierile și răspunsul mamei la sunetele și mișcările bebelușului vorbesc despre începutul construirii unei legături dintre mamă și copil. Între cei doi se dezvoltă o ritmicitate. Mama va începe să imite ceea ce face bebelușul- gângurit, atingere, zâmbete, iar până la vârsta de 6 luni ale copilului mama ar trebui să imite și comportamentele ”interne” ale bebelușului - copilul mulțumit va zâmbi și va face contact vizual cu mama - mama oglindește prin a-i zâmbi, de exemplu, aceasta ducând la completarea relației reciproce a bebelușului cu mama sa. 

Susan spune că tocmai aici e dificultatea și problematica mamelor cu tulburare de personalitate borderline  - nu pot conștientiza și nu pot imita sentimentele, nu se pot acorda afectiv sau acest acordaj e dificil, pentru că mama borderline nu e capabilă să își identifice propriile stări și sentimente, iar bebelușul, fără această acordare afectivă, nu poate dezvolta un atașament sigur.

 

Acordarea afectelor presupune ca mama să fie capabilă să identifice sentimentele interioare ale copilului, urmate de capacitatea ei de a transmite o emoție adecvată înapoi copilului, care apoi oglindește și internalizează răspunsul matern la emoția originală (Legerstee, Markova & Fisher, 2007; Stern). , 1982; Jonsson, Clinton, Fahrman, Mazzaglia, Novak et al., 2001) - traducere de către mine

  Oglindirea mamei este alt factor care creează o interacțiune reciprocă între mamă și bebeluș, iar fără această oglindire, bebelușul  nu va dobândi conștientizarea comportamentelor mamei. Mama bordeline, având anumite deficiențe de personalitate, ar putea să nu oglindească bebelușul ei, să nu poată crea un atașament în siguranță și să nu se poată separa de copilul ei.  Nu se simte conectată emoțional din cauza fragmentării și își poate privi bebelușul ca având nevoie doar de anumite sarcini și nevoi superficiale, rezultând o nepotrivire cronică între mamă și bebeluș. Astfel, bebelușul nu va internaliza un obiect bun, o mamă bună, din cauza lipsei de legătură cu mama. Copiii mamelor borderline ajung să aibă problematici în legătură cu individuarea și cu dezvoltarea propriului sine, trăiesc cu angoasa de anihiliare care apare la suprafață ca o anxietate foarte crescută - au dificultăți legate de separarea față de mama pe care au dorit mereu, încă din fragedă pruncie, să o mulțumească. Au dificultăți în legătură cu propria liniștire, alegând tot felul de modalități autodistructive pentru a se calma singuri.

 Girl Before A Mirror

Susan C. aduce în discuție și capacitatea de a mentaliza a persoanelor borderline, care e deficitară - mama e necesar să poată construi o reprezentare internă a copilului ei, altminteri nu se poate ajunge la acordajul afectiv, iar capacitatea de mentalizare e compromisă.  Bebelușul se individuează de mamă pentru a dezvolta propriul sentiment de sine, perioadă de la care copilul înțelege că mama are propriile gânduri și sentimente. 

Mamele borderline au mari probleme cu limitele personale care sunt atât de rigide încât copilul nu se poate atașa, iar în contrast, lipsa limitelor împiedică copilul să se diferențieze și să se individualizeze emoțional. 

Fără prezența unui ”celuilalt”, oglindirea și mentalizarea nu pot avea loc. Mama ca o persoană de încredere devine baza dezvoltării sinelui bebelușului și a constanței obiectului. Bebelușul, care se separa și se individuează de mamă, devine un ”sine” și poate distinge prezența unui altuia care e constantă, distinctă și separată. (Mahler, 1971) Copiii nu pot simți că fac parte dintr-un mediu de conținere dacă le lipsește constanța obiectului, iar lipsa constantă a unui mediu de conținere poate începe cu protestul și progresul copilului fără un atașament sigur.  

Sunt două aspecte prin care copilul învață să se regleze emoțional: prin oglindire și prin internalizare. Mama nu poate funcționa precum o oglindă cu ajutorul căreia copilul învață și despre el și despre capacitatea sa de reglare emoțională, căci mama se teme să nu piardă o parte din ea însăși dacă copilul ei învață să se separe de ea. 

Dezvoltarea fără constanța obiectului, autointegrarea și memoria evocatoare, va împiedica bebelușul să dezvolte capacitatea de auto-calmare și există o regresie a riscului ca mijloc de gestionare a stresului (Adler & Buie, 1979). Acest lucru, la rândul său, poate afecta capacitatea copilului de a interioriza/internaliza și exprima emoțiile. (Crandall & Hobson, 2003)

Femeile cu tulburare de personalitate borderline au o dorință intensă de a avea un copil, crezând, inconștient, că acest copil le va completa și se va dezvolta într-un obiect idealizat, care o va iubi și nu o va părăsi niciodată, crezând că le va umple golul pe care îl simt sau va deveni o persoană idealizată, ceea ce e o ocazie a acestor femei de a crea ceva bun. În mod delirant, acest bebeluș e o dovadă clară că această mamă este bună și demnă. Dar, pe măsură ce bebelușul începe să se dezvolte, această mamă se va simți incompetentă și nu va mai găsi satisfacție în educația parentală, iar cand bebelușul începe să își dezvolte autonomia, mama va deveni foarte anxioasă pentru că cerințele de individuare și de separare ale copilului sunt interpretate de către mama borderline ca respingere și abandon. (Masterson, 1986)

 

Copii mamelor borderline, ajunși adulti, simt o rușine parentală inadecvată.

Mamele borderline sunt expuse riscului de reconstruire a traumei în perioadele de stres, căci în momentul în care femeile borderline ajung să fie mame - încă de la naștere și perioada post-partum - traumele anterioare pot reapărea și pot afecta relația ei cu copilul ei. Nu pot stabili o relație de susținere pe o perioadă mai lungă, sunt inconsecvente - ceea ce o face să trăiască copilul ca fiind intruziv - și apropierea de copil  duce la anxietate și stres. Mama poate respinge copilul pentru ca nu poate tolera sentimentele de intruziune. Alte mame borderline nu pot avea o sensibilitate la indicii ale sugarilor și pot fi mai intruzive, consumand emoțional copilul într-un mod extrem și inconsecvent, provocând suferință copilului.  Tulburarea de personalitate borderline afectează capacitatea de a fi părinte, căci mama trăiește o vinovăție și o furie pe care le proiectează pe copil în timpul procesului de individuare. 

Persoanele cu tulburarea de personalitate borderline întrerup educația, de multe ori, din cauza spitalizărilor și poate crea dificultăți pentru copilul care e ambivalent și nesigur de legătura pe care o are cu figura maternă. Copilul acestei persoane e ”înfometat” de atașament, apoi o respinge pe mamă pentru că lipsește deseori. Copilul acesta va dezvolta un Eu fragil care e vulnerabil la fragmentare în prezența mamei care nu e o mamă ”suficient de bună”. (Winnicott, 1960,1965) 

 

Există foarte multe studii care certifică faptul că părintele cu tulburare de personalitate broderline are un impact semnificativ asupra copilului și a educației parentale. Se vorbește despre mamă, în acest articol, ca și în multe altele, pentru că ea se consideră prima persoană care vine în întâmpinarea copilului și  care creează o conexiune cu copilul ei, încă de la naștere. Sunt situații în care persoana semnificativă de îngrijire poate să fie tatăl sau altă persoană din familie, acolo unde mama bebelușului a decedat, de exemplu. 

 

Bibliografie: Chlebowski, M.D., S.  The Borderline Mother and Her Child: A Couple at Risk. American Journal of Psychotherapy, vol. 67, issue 2, (2013) p 153-164

Foto: pablopicasso.org  Girl Before A Mirror, 1932 de Pablo Picasso

 

Psihoterapeut psihanalitic Lucia Anghel 

0727 850 823

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

 

 

 

 

Read 1190 times

Despre psiholog

Psiholog online Anghel Lucia

Psiholog clinician cu formare în psihoterapie psihanalitică de cuplu, familie și grup

Sedințe consiliere psihologică și psihoterapie

Search