Încă de la naștere, bebelușii au nevoie și caută totodată apropierea, de regulă, a mamei - figura maternă - ceea ce conduce la dezvoltarea unui sine coeziv, distins de ”celălalt”. Bebelușul internalizează imaginea mamei ”bune” - sursa de confort, plăcere, siguranță - sau a mamei ”rele” - lipsă de imagine maternă din cauza neglijenței și a indisponibilității materne sau o imagine maternă incompletă din cauza unor tulburări mintale a mamei, care va afecta modul în care copilul va percepe lumea.
Dacă în cazul nevrozei familale de simptom apărea în peisaj expulzarea unui membru, în afara familiei sau prin atribuirea rolului de purtator de simptom, aici familia nu expluzează sau izolează un membru al familiei, deci familia nu e formată in două părți - sănătoasă și bolnavă - ci formează o unitate remarcabilă, unitate ce crește în intensitate solidaritatea lor în situația în care un membru al familiei se îmbolnavește.
Familia cu nervoză familială de simptom sau un membru al acestei familii deplasează social simptomul pentru că nu poate tolera conflictele și tensiunile interne, astfel încât un membru al familiei sau toată familia caută la interiorul familei pe cineva care să fie atacat, chiar concentric, pentru a-l îmbolnăvi pe celălalt - care e considerat un ratat și are rolul indispensabil de purtator de simptom, ajungând să își amplifice conflictele și să se irite reciproc. În anumite situații tot acest proces are loc între două persoane din familie, pe când ceilalți participă ca și spectatori, de pe margine.
Atacurile de panica prezinta un tip mai specific de frica și vine pe un teren crescut de anxietate. Se intampla ca o persoana să aiba frecvent atacuri de panica imprevizibile, iar aceeasi persoana să fie des preocupată de apariția unui nou atac de panica, ca și cum l-ar aștepta. Astfel, comportamentul persoanei va deveni unui ”fricos” și va evita sa frecventeze, de exemplu, locuri sau zone necunoscute, efortul fizic, o vizita, etc.
Toată lumea trăiește diverse stări emoționale, trece prin diferite situații și acuză diverse simptome. Însă de foarte multe ori multe tulburări fiziologice, psihologice, emoționale sunt considerate ca fiind ceva trecător și lipsit de importanță și se așteaptă să treacă de la sine. Cum e și zicala ”apa trece, pietrele rămân”, în momentul în care luăm un medicament pentru a ne ameliora stările sau ne odihnim crezând că oboseala poate fi de vină, tulburările sau problemele pot dispărea pentru niște momente sau zile, dar ele tot rămân, la bază, ca generatoare de emoții, de gânduri, de insomnie, de plâns dintr-o dată, simptome și tulburări și o întreagă paletă de stări.
În partea I am văzut care sunt simptomele descriptive ale persoanei cu tulburare de personalitate narcisică și acum discutăm despre simptomele clinice principale ale acestei tulburări, descrise de Otto Kernberg, și anume:
Avand in vedere contextual actual provocat de pandemia de coronavirus, riscul de a vă infecta și de a infecta și dumneavoastră pe ceilalți este unul foarte crescut. Pentru aceasta, există psihoterapia și consilierea psihologică online.
Mi-am cumpărat pantofi, spunea Marc, pantofi de piele maron, cu un desen din găurele, niște pantofi italienești foarte frumoși. Eleganți. Fini.
I-am văzut într-o vitrină de lângă biroul meu, am intrat și am cumpărat.
Mama lui Edouard își bea ceaiul cu prietena ei Yvette. Amândouă erau blonde, mici de statură, și foarte frumușele în taioarele lor de culoare deschisă. Era întâlnirea lor săptămânală dintr-un salon de ceai din cartierul lor.
De foarte multe ori ne trezim că spunem sau auzim pe alte persoane că spun ”ești un narcisic”. La ce ne duce cu mintea atunci când spunem cuiva că este narcisic/ă și care sunt caracteristicile pentru care îl numim astfel? Când narcisismul este sănătos și când este patologic?
Psiholog online Anghel Lucia
Psiholog clinician cu formare în psihoterapie psihanalitică de cuplu, familie și grup
Sedințe consiliere psihologică și psihoterapie