Narcisismul, din punct de vedere clinic, este o parte esențială și normală a personalității, parte de normalitate care înseamnă că avem un sine integrat, o sursă bună de imagine de sine, o apreciere de sine și o afirmare de sine. Persoana care are un sine integrat și care trăiește în armonie cu propria conștiință, are o susținere bună a lumii lui interioare, lume interioară formată în relație cu persoanele reprezentative din viața lui, persoane pentru care are sentimente pozitive și care la rândul lor o sprijină, o susține și care contribuie la aprecierea de sine și la sentimentele pozitive față de noi înșine. Altă caracteristică a persoanei cu un narcisism sănătos este poate funcționa în mediul din jurul lui și este funcțională în profesie și muncă, viața socială, creativitate, dragoste, sex și își poate satisface nevoile de bază prin afirmare, sublimare, nevoia de atașament și nevoia de relații..

Din punct de vedere teoretic, Freud a numit narcisismul ca o investiție libidinală în sine, adică libidoul îndreptat către noi înșine, nu către ceilalți.

Cum se caracterizează narcisismul patologic?

Caracteristici descriptive

Persoana cu tulburarea de personalitate narcisică are o imagine de sine foarte crescută, chiar anormală, caracterizată de egocentrism, nevoia imperioasă de admirație și grandoare. Totodată, persoanele cu tulburare de personalitate narcisică au fantezii în legătură cu succesul, accese de nesiguranță puternice, o ambiție care trece de limitele reale ale unui individ, Practic persoana cu tulburare de personalitate narcisică, atunci când sinele ei patologic grandios colapsează, are un sentiment puternic de inferioritate, o stare dureroasă de altfel, din care încearcă să iasă prin sentimentul de grandoare care le oferă siguranța.

Persoanele cu tulburare de personalitate narcisică au o invidie foarte mare și continuuă, invidia fiind îndreptată spre lucruri dorite și pe care nu le poate avea, adică către ceva bun pe care îl distruge pentru că nu are în posesie ceea ce alții au.

Persoanele cu tulburare de personalitate narcisică sunt acele persoane pe care le auzim că vor să fie ”cei mai” buni, să știe ”cel” mai bine, să caute doctorul ”cel mai” bun, să ia aparatul cel mai bun, să găsească partenrul/a cel/cea mai bună. Pentru această persoană este intolerabil să nu fie cel mai bun și distruge pe acele persoane pe care le vede că au știut sau că au făcut mai bine decât el un lucru, în loc să învețe și să asculte și să aibă recunoștință față de cele învățate.

În copilăria persoanei cu tulburare de personalitate narcisică găsim elemente precum renunțarea la un hobby pentru că fratele sau vărul îl făcea mai bine, iar în adolescență putem observa copii care au rezultate exceptionale la școală (să fie cel mai bun) și la alte materii sunt un eșec pentru că alți colegi sunt mai buni.

Atunci când devalorizează sau desconsideră conștient anumite persoane sau lucruri, această persoană e asaltată de invidia inconștientă, care dacă e scoasă la suprafață în timpul demersului terapeutic, și e necesar să fie adusă la suprafață, suferința pacientului este mai mare decât înainte, dar duce la o schimbare în timp.

Sunt foarte lacomi, exploatează celelalte persoane și le devalorizează și nu pot depinde de cineva. A depinde de cineva înseamnă a-i recunoaște valoarea, ori persoana cu tulburare de personalitate narcisică, prin a recunoaște că are nevoie de cineva, nu mai e superioară, se simte inferioară, ceea ce e innaceptabil. În terapie, aceste persoane arată că ele sunt mai superioare decât terapeutul ceea ce constituie un impediment, mai ales că terapeutul are sentimentul că trebuie să fie în competiție pentru că se simte evaluat și criticat.

Au o mare lipsă de empatie față de semeni. Desi persoanele cu tulburare de personalitate narcisiă sunt persoane educate, sunt emancipate și sunt inteligente, ele nu au capacitatea de a se pune în locul celorlalți și de a gândi asupra a ceea ce simte celălalt în urma distrugerii lor, de exemplu.

Au dificultăți în a-și alege o profesie pentru că ei caută o poziție superioară. Starea acestei persoane se poate agrava în timpul demersului terapeutic și devalorizează procesul terapeutic și terapeutul din cauza ajungerii la sentimentul de a fi mai bun decât terapeutul și dorinței de a afla mai multe lucruri decât știe terapeutul (invidia inconștientă).

Au un sistem de valori deficitar - incapacitatea de doliu și o cultură a rușinii. Ei nu au tendințe antisociale de frica de a simți vinovăție, ci de frica de a fi prinși și de a se simți rușinați. Rușinea pune persoana într-o poziție inferioară, rușinea înseamnă că ceva este expus și acel ceva nu trebuie să îl vadă nimeni pentru că ceilalți vor crede ca e ceva urât.

Au sisteme de valori copilărești, Copilul mic vrea să fie admirat că este îmbrăcat frumos, că este curat, că este frumos, că are o tunsoare frumoasă, el se va simți admirat când își prezintă jucăriile colegilor de joacă. Se observă la persoanele adulte aspectul fizic impecabil, dorința de a avea cele mai frumoase mașini, automat scumpe, ei pun accent foarte mare pe ceea ce au - mașini, scumpe haine de firma, bijuterii și ceasuri scumpe, aspectul fizic- pentru a face un echilibru între starea lor internă și ceea ce prezintă în afara lui. Practic spune ”eu am, tu nu ai și nici nu o sa ai, căci eu nu am în lumea mea internă nimic de care să mă sprijin și mă sprijin pe marfa pe care o prezint”.

Au un Supraeu deficitar. Își cresc stima de sine prin exprimarea sentimentelor de putere și de superioritate pentru a ataca sau pentru a exploata. Au atitudini paranoice și sunt foarte atenți și suspicioși cu privire la alte persoane.

Au o stare de vid interior și o stare de plictiseală. Din cauza acestor stări, sunt predispuși la promiscuitate sexuală, activități periculoase și dependență. Își justifică existența și simt că viața merită trăită tocmai din cauza seducțiilor sexuale satisfăcătoare și căutarea stimulărilor permanente periculoase. Starea de vid interior și starea de plictiseală sunt consecința lipsei unei lumi interioare de obiecte. Sunt acele persoane care sunt într-o seducere continua și caută permanent persoane cu care să fie în relație, apoi le părăsește după scurt timp. Patologia narcisică se găsește la oameni indiferent de ce profesie au. Ea se poate găsi inclusiv la oameni religioși și la preoți. Cele mai frecvente complicații sunt promiscuitatea sexuală și inhibiția sexuală puternică. Ei nu caută persoana pe care o plac din cauza sentimentului că va fi respins, deci ar fi o lovitură narcisică foarte mare la adresa lui. Ei spunt predispuși la consumul de droguri și alcool până la dependență (au prognoza cea mai negativă).

Persoanele cu patologie narcisică au tendința de a fi paraziți sociali. Trăiesc lângă alte persoane pentru a le asigura traiul, fără să lucreze, deși ar fi apți pentru muncă.

Persoanele cu patologie narcisică sunt predispuse la sinuciderea narcisică. Persoanele care se simt amenințate cu pierderea sentimentului de superioritate și de omnipotență, decât să suporte și să trăiască rușinea, aleg să se sinucidă.

Ei proiectează în afara lor toată critica pe care o au la adresa lor, deci proiectează părți devalorizante ale Sinelui lui pe care le amestecă cu reprezentările celor din jur pe care îi critică și îi devalorizează și idealizează doar acele persoane pe care vrea să le ia înauntrul lui prin încorporare sau să îi imite. Expulzându-și lumea interioară, își dezvoltă sentimentul de grandoare.

Bibilografie: Tulburările grave ale personalității. Otto Kernberg

Psiholog Lucia ANGHEL

0727.850.823

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.